Bunatate.org#4

Legat de ce spuneam mai jos, azi am avut ocazia sa invat cate ceva. Spre seara, in jur de ora 8 p.m., am pornit pe jos pe Calea Mosilor, dinspre Eminescu spre Obor. Vorbeam relaxata la telefon - nu tin minte sa-mi fi fost vreodata frica sa vorbesc intr-o zona atat de populata - cand am simtit o mana ce incearca sa mi-l smulga de la ureche. In fata mea au fugit trei pusti de maxim 14 ani. Unul dintre ei, cel mai mic (maxim 11-12 ani), s-a oprit in fata mea spunandu-mi ca el nu e vinovat, nu a vrut. Prima reactie a fost sa vin nervoasa inspre el si sa-l amenint ca il dau pe mana politiei ca si asa e plin orasul, asta dupa ce il pocneam. Insa m-am oprit langa el si l-am intrebat de ce a facut asta, chiar daca nu a fost el, daca nu a vrut, de ce nu l-a oprit pe "varul" lui? Vazand ca sunt calma s-a mai intors unul dintre ei. Si asa am mers o statie de troleu cu ei, incercand sa le explic importanta educatiei si a muncii. Ca e pacat ca sunt tineri si inca mai pot sa faca ceva cu viata lor, sa nu ajunga ca "varul" lor, ca eu muncesc pentru banii pe care ii am si pentru telefonul ala si ca pot castiga bani frumosi facand ceva care sa le placa si care sa le aduca multumire. Ca ii inteleg ca nu au bani, ca familia nu este alaturi de ei, insa e pacat sa-si distruga viata pentru un amarat de telefon pe care daca luau 200ron. Am incercat sa le vorbesc cat mai normal, sa ii fac sa se simta buni, ca mai au o sansa. M-au ascultat cuminti, mi-au raspuns frumos, am glumit. Poate sunt naiva, poate nu au invatat nimic, poate au fost ipocriti... nu stiu! Insa vorba lor: de ce s-ar fi intors sa-mi spuna ca le pare rau cand puteau de fapt sa fuga? Si da, pentru cei care se intreaba, erau rromi si nu mi-a fost o secunda frica de ei.

Pentru Bunatate.org#1,#2,#3, mergeti la Sandra.